Kazuo Ishiguro Never Let Me Go

CTITC

CENTRE FOR THE TRANSLATION AND INTERPRETATION OF THE CONTEMPORARY TEXT
CENTRUL PENTRU TRADUCEREA SI INTERPRETAREA TEXTULUI CONTEMPORAN

< back

TRANSLATION CAFÉ

MTTLC
MA Programme for the

TRANSLATION OF THE CONTEMPORARY LITERARY TEXT

Review of Contemporary Texts in Translation and E-Learning

Kazuo Ishiguro Never Let Me Go

Fragment one

Driving around the country now, I still see things that will remind me of Hailsham. I might pass the corner of a misty field, or see part of a large house in the distance as I come down the side of a valley, even a particular arrangement of poplar trees up on a hillside, and I’ll think: “Maybe that’s it! I’ve found it! This actually is Hailsham!” Then I see it’s impossible and I go on driving, my thoughts drifting on elsewhere. In particular, there are those pavilions. I spot them all over the country, standing on the far side of playing fields, little white prefab buildings with a row of windows unnaturally high up, tucked almost under the eaves. I think they built a whole lot like that in the fifties and sixties, which is probably when ours was put up. If I drive past one I keep looking over to it for as long as possible, and one day I’ll crash the car like that, but I keep doing it. Not long ago I was driving through an empty stretch of Worcestershire and saw one beside a cricket ground so like ours at Hailsham I actually turned the car and went back for a second look.

Kazuo Ishiguro Never Let Me Go

Fragment one

Colindand prin tara acum, inca vad lucruri care imi amintesc de Hailsham. Daca se intampla sa zaresc un camp acoperit de ceata, sau sa vad in departare o parte dintr-o casa mare, in timp ce merg de-a lungul vaii, chiar si un palc de plopi pe un deal dispusi intr-un anume fel, gandesc: “asta e! l-am gasit! Asta chiar e Hailsham”. Apoi imi dau seama ca nu se poate si imi vad mai departe de drum in timp ce gandurile imi zboara in alta parte. In special imi atrag atentia acele pavilioane. Imi ies in cale peste tot, asezate intr-un colt indeparat al unor terenuri de joaca, cladiri albe,micute,din prefabricate, cu un sir de ferestre asezate mult prea sus, aproape ascunse sub streasina. Cred ca s-au construit sute astfel de caldiri in anii ’50 si ’60, perioada in care probabil a fost intemeiata si a noastra. Daca trec pe langa vreuna, raman cu privirea atintita la ea cat pot de mult, si intr-o buna zi o sa fac un accident din pricina asta, dar asta nu ma impiedica sa continui. Nu cu multa vreme in urma mergeam pe o strada pustie din Worcestershire si am zarit una langa un teren de cricket atat de asemanatoare cu cea din Halisham incat am intors masina si m-am oprit pentru o clipa sa o privesc.

Roxana Mandrican

Kazuo Ishiguro Never Let Me Go

Fragment one

Cand conduc acum prin tara inca mai vad lucruri ce imi amintesc de Hailsham. Daca se intampla trec de coltul unui camp invaluit in ceata sau vad o casa mare in departare pe cand cobor intr-o vale, chiar şi o raspandire anume a plopilor pe un deal imi zic: Aici e! L-am gasit! Este chiar Hailsham. Dar apoi imi dau seama ca nu e aşa, şi imi vad mai departe de drum, cu gandul in alta parte. Sunt mai ales acele pavilioane. Le vad peste tot, aşezate dincolo de terenurile de sport, cladiri mici din prefabricate albe, cu un rand de ferestre neobişnuit de sus, inghesuite sub streaşina. Cred ca au construit o multime de astfel de case prin anii 50 şi 60 cand probabil a fost ridicat şi al nostru. Daca se intampla sa trec pe langa una, ma uit indelung la ea, şi intr-o zi o sa fac accident din cauza asta, dar tot ma uit. Nu cu mult timp in urma conduceam printr-o zona pustie din Worcestershire şi am vazut una langa un teren de cricket, care semana atat de tare cu a noastra de la Hailsham, incat chiar am intors maşina ca sa mai arunc o privire.

Stefania Tarcomnicu

Kazuo Ishiguro Never Let Me Go

Fragment one

Acum, conducand prin tara, inca vad lucruri care imi amintesc de Hailsham. De trec pe marginea unui camp neguros, sau poate, de vad o casa mare in zare, coborand vreo vale, chiar niste plopi raspanditi intr-un anume fel pe coasta unui deal, ma gandesc: Aici e! L-am gasit! E chiar Hailsham! Apoi vad ca nu e asa si imi vad de drum, gandindu-ma la altceva. Pavilioanele acelea. Le vad peste tot, in spatele terenurilor de joc, cladiri mici si albe din prefabricate, cu un rand de ferestre construite nefiresc de sus, aproape ascunse sub streasina. Ma gandesc ca s-a construit mult dupa acelasi tipar prin anii cincizeci si saizeci, timp in care probabil ca si al nostru a fost ridicat. Daca trec pe langa unul, ma tot uit lung la el, si sigur intr-o zi o sa fac accident daca continui asa, dar nu ma pot controla. Nu cu prea mult timp in urma conduceam de-a lungul unei regiuni pustii din Worcestershire si am zarit unul nu departe de un teren de cricket foarte asemanator cu al nostru, de la Hailsham. Chiar am intors masina ca sa-l mai privesc o data.

Oana Teodoroiu

Kazuo Ishiguro Never Let Me Go

Fragment one

Driving around the country now, I still see things that will remind me of Hailsham. I might pass the corner of a misty field, or see part of a large house in the distance as I come down the side of a valley, even a particular arrangement of poplar trees up on a hillside, and I’ll think: “Maybe that’s it! I’ve found it! This actually is Hailsham!” Then I see it’s impossible and I go on driving, my thoughts drifting on elsewhere. In particular, there are those pavilions. I spot them all over the country, standing on the far side of playing fields, little white prefab buildings with a row of windows unnaturally high up, tucked almost under the eaves. I think they built a whole lot like that in the fifties and sixties, which is probably when ours was put up. If I drive past one I keep looking over to it for as long as possible, and one day I’ll crash the car like that, but I keep doing it. Not long ago I was driving through an empty stretch of Worcestershire and saw one beside a cricket ground so like ours at Hailsham I actually turned the car and went back for a second look.

Kazuo Ishiguro Never Let Me Go

Fragment one

De cate ori merg cu masina prin tara, vad lucruri care inca imi mai aduc aminte de Hailsham. Daca trec pe langa un camp invaluit in ceata, ori cobor o vale si zaresc in departare o cladire mare, ba chiar daca plopii de pe coasta unui deal sunt aranjati intr-un fel anume, atunci ma gandesc: „Asta e! L-am gasit in sfarsit! Hailsham!” Apoi imi dau seama ca nu-i asa, si imi vad de drum,iar gandurile imi zboara in alta parte. Ma atrag in special pavilioanele alea. Dau peste ele prin toata tara, la capatul indepartat al terenurilor de sport, mici cladiri albe din prefabricate, cu ferestrele insirate neobisnuit de sus, aproape varate sub streasina. Cred ca o multime din ele au fost construite prin anii cincizeci sau saizeci, cand probabil a fost ridicat si al nostru. De fiecare data cand trec pe langa un astfel de pavilion, ma tot uit la el pana cand se pierde din vedere. Stiu ca dac-o tin asa o sa fac un accident intr-o buna zi, dar nu ma pot abtine. Acum putin timp, conducand printr-o zona nelocuita din Worcestershire, am vazut langa un teren de crichet un pavilion care semana atat de mult cu cel de la Hailsham, ca am intors masina si m-am dus sa ma mai uit o data la el.

Steliana Palade

Kazuo Ishiguro Never Let Me Go

Fragment one

In drumurile prin tara, inca mai vad lucruri care imi amintesc de Hailsham. Trec de coltul unui camp cetos, sau vad in departare o casa mare cum cobor in vale, chiar si un anumit aranjament de plopi pe o coasta de deal, si ma gandesc: “Aici e! L-am gasit! E chiar Hailsham!” Si apoi imi dau seama ca nu e posibil, si imi vad de drum si ma gandesc la altceva. In special la pavilioane. Le vad peste tot in tara inaltandu-se dincolo de terenurile sportive, mici cladiri albe din prefabricate cu un rand de ferestre neobisnuit de inalte, indesate parca sub streasina. Mi se pare ca au construit mult mai multe prin anii cincizeci si saizeci, cand probabil a fost ridicata si a noastra. Daca trec pe langa una, o fixez cu privirea cat pot de mult, ca intr-o zi o sa ajung sa ma izbesc cu masina de ceva, dar tot continui sa o fac. Acum ceva timp mergeam cu masina pe un drum gol in Worcestershire si am vazut una langa un teren de cricket, asa, ca a noastra din Hailsham, si efectiv am intors masina si m-am intors sa ma mai uit inca o data.

Florentina-Claudia Rahira Tinte

Kazuo Ishiguro Never Let Me Go

Fragment one

Cand merg acum cu masina prin tinut, inca vad lucruri care-mi amintesc de Hailsham. Daca se intampla sa trec pe langa un camp in ceata sau sa cobor pe vale si sa intrezaresc un colt dintr-o casa mare, ori un palc de plopi crescuti intr-un anume mod pe o costisa, imi si vine in minte un gand: „Hailsham! Aici e!” Apoi imi dau seama ca nu se poate, si-mi vad de drum, lasandu-mi gandurile sa fuga intr-o alta directie. Dar ce ma fac cu pavilioanele?! Le vad peste tot prin tinut, in spatele terenurilor de joc: niste cladiri mici si albe, din prefabricate, cu un sir de ferestre plasate neobisnuit de sus, varate sub streasina. Cred ca s-au construit o sumedenie de cladiri din astea prin anii ‘50- ‘60, cam pe cand o fi fost ridicata si a noastra. Ei... daca trec pe langa vreun astfel de pavilion, intotdeauna ma uit luuung la el si, desi imi dau seama ca daca o s-o tin tot asa intr-o buna zi as putea face un accident..., totusi nu ma pot abtine. Nu de mult, treceam cu masina pe langa o zona pustie din Worcestershire, cand mi-a sarit in ochi, langa un teren de cricket, o cladire care semana atat de mult cu Hailsham, incat am intors masina ca sa ma mai uit o data la ea.

Alina Petrescu

Kazuo Ishiguro Never Let Me Go

Fragment one

Acum, cand conduc prin tara, vad lucruri ce imi amintesc de Hailsham. Fie ca trec pe langa un camp incetosat, ori mi se iveste in fata o casa mare pe cand cobor o vale, sau chiar de vad cativa plopi pe coasta unui deal, imi zic «Poate ca aici e! L-am gasit! Chiar este Hailsham!». Dar imi dau seama ca este imposibil, si imi vad de drum, gandindu-ma in alta parte. Este vorba, mai ales, de acele pavilioane. Le vad pretutindeni, la marginea terenurilor de sport, cladiri mici si albe, din prefabricate, cu un rand de ferestre nefiresc de inalte, aproape inghesuite sub streasina. Cred ca asta era moda in constructii in anii ‘50 si ‘60, cand poate o fi fost ridicat si pavilionul nostru. Daca as trece cu masina pe langa unul si l-as privi indelung, iar daca din cauza asta as avea un accident, tot n-as renunta. Nu demult, in timp ce conduceam pe un loc viran din Worcestershire, am vazut un teren de cricket asemanator cu cel din Hailsham. Am intors masina si am mai aruncat o privire.

George Cojocaru

Kazuo Ishiguro Never Let Me Go

Fragment one

Acum cand merg prin tara cu masina, inca mai vad lucruri care imi aduc aminte de Hailsham. Un camp in ceata sau o portiune dintr-o casa mare, in departare, in timp ce cobor intr-o vale, chiar si niste plopi raspanditi intr-un anumit fel pe un deal, si deja ma gandesc: „Aici cred ca e! Gata! Am ajuns in Hailsham!” Dar nu are cum sa fie, si imi continui drumul, iar gandurile imi zboara in alta parte. Si mai ales pavilioanele. Le zaresc peste tot, in partea cealalta a terenurilor de sport, mici constructii albe din prefabricate, cu un sir de ferestre neobisnuit de sus, inghesuite sub streasina. Cred ca asa se construia prin anii ’50 sau ’60, cand l-or fi facut si pe al nostru. Daca trec pe langa vreunul, ma uit la el cat pot de mult si tare mi-e ca intr-o zi o sa fac accident, dar tot nu ma las. Nu demult, mergeam pe o portiune goala de drum in Worcestershire si am vazut un pavilion, langa un teren de crichet, care semana asa de mult cu cel din Hailsham, incat am intors, pur si simplu, masina ca sa ma mai uit o data.

Angela Craescu

Kazuo Ishiguro Never Let Me Go

Fragment one

Colindand cu masina prin tara, inca mai vad lucruri care imi amintesc de Hailsham. Dau coltul, sa fie un camp, sa fie o casa pe care o intrezaresc in timp ce cobor o vale, un aranjament de plopi, si imi zic: Aici este! L-am gasit! E chiar Hailsham. Vad ca nu e cu putinta si imi vad de drum, iar gandurile imi zboara in alta parte. Si mai ales pavilioanele acelea. Le zaresc peste tot in tara, dincolo de terenurile de sport, mici cladiri albe din prefabricate cu un sir de ferestre neobisnuit de sus, inghesuite sub stresini. Asa se construia prin anii ’50-’60 pe cand o fi fost ridicat si al nostru. Cand trec pe langa una dintre cladiri o privesc indelung si continui sa fac acest lucru chiar daca intr-o zi imi voi strica masina in felul asta. Nu cu mult timp in urma, mergand cu masina de-a lungul unui drum deschis din Worchestershire, am zarit langa un teren de crichet o cladire care semana cu a noastra din Hailsham si chiar am intors masina pentru a o mai prvi o data.

Veronica Stoianovici

Kazuo Ishiguro Never Let Me Go

Fragment one

Acum, in timp ce conduc prin tara, inca vad lucruri ce-mi amintesc de Hailsham. Daca trec pe langa marginea incetosata a vreunui camp, sau daca, in timp ce cobor o vale vad o casa mai mare in departare, sau niste plopi pe varful unui deal aliniati intr-un anume fel, ma gandesc: “Poate asta e! L-am gasit! Asta e de fapt Hailsham.” Apoi imi dau seama ca nu se poate si continui sa conduc, iar gandurile mele zboara in alta parte... Dar mai sunt pavilioanele acelea. Le-am zarit peste tot prin tara, pe partea mai indepartata a terenului de sport, mici cladiri albe din prefabricate cu un rand de ferestre cumva prea sus, ciudat de sus, inghesuite in stresini. Cred ca au construit un lot intreg asa in anii cincizeci si saizeci, cam pe cand l-au ridicat si pe al nostru, probabil. Daca trec pe langa vreunul in timp ce conduc ma tot uit la el pana il pierd din vedere, si o sa-mi fac masina praf intr-o zi, dar nu ma pot abtine sa le privesc. Nu cu mult timp in urma, conduceam printr-o zona pustie din Worcestershire si am vazut unul langa terenul de cricket care semana atat de tare cu al nostru de la Hailsham incat pur si simplu am intors masina si am mers inapoi sa mai arunc o privire.

Rodica Tita

LICENTA LUCRARI DE DIPLOMA DOCTORATE TRANSLATION CAFÉ THE JOI JOY GRUP DE DISCUTII Translation in high school CONTACT

Home \| BAC/Teze \| Biblioteca \| Jobs \| Referate \| Horoscop \| Muzica \| Dex \| Games \| Barbie					Search!

Index \| Forum \| E-mail
Lidia Vianu - Director of CTITC (CENTRE FOR THE TRANSLATION AND INTERPRETATION OF THE CONTEMPORARY TEXT), Bucharest University, Professor of Contemporary British Literature at the English Department of Bucharest University, Member of the Writers’ Union, Romania.




Meniu rapid Portalul e-scoala \| CAMPUS ASLS \| Forum discutii \| Premii de excelenta \| Europa